Cărțile sunt ușoare și grele, bune și mai puțin bune.
Astăzi vă zic despre una ușoară și bunicică. Este o carte pe care am citit-o luna trecută, în călătoria planificată la munte. Îmi doream ceva care se citește ușor, dar care să aibă un pic de miez care să te facă să-l savurezi pe îndelete. Iar la munte, timpul are altă consistență. Acolo e blând și îndestulător. Așa că, ceea ce mi-am ales pentru citit, la cafeaua de dimineață, a fost perfect.
Dacă ai citit „Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită” de Hector Garcia și Francesc Miralles, atunci cam știi cum e stilul scrierii despre care vreau să-ți vorbesc.
„Un ceai la capătul lumii” de Francesc Miralles și Angeles Donate
este cartea pe care ți-o propun spre lectură, dacă ai chef de ceva ușor, dar care să te pună totuși pe gânduri.
Romanul are la bază o poveste adevărată. Yukio Shige, un japonez pensionat din poliție, alege să-și petreacă restul vieții supraveghind un loc prăpăstios de pe malul mării, stâncile Tōjinbō. De la acest japonez minunat, autorii construiesc romanul „Un ceai la capătul lumii”.
Cartea este scrisă într-un stil simplu care face lectura să curgă lin.
Pornind de la personajul principal, Toni, care trebuie să ducă cenușa fratelui său incinerat într-un anumit loc, facem cunoștință cu Kosei-San, japonezul care salvează oamenii de la sinucidere, invitându-i la o ceașcă de ceai, ca să povestească.
În jurul acestor două personaje se derulează întreaga acțiune a romanului care cuprinde poveștile unor oameni încercați de destin, care nu au reușit să găsească drumul spre liman. Sunt mici lecții de viață care te lasă pe gânduri, iar finalul romanului te face să închizi cartea, mulțumit.
S-ar putea să te prindă subiectul cărții, așa că dă-i o șansă. Lectură faină!
Dacă îți plac articolele noastre, poți da like paginii de facebook sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând!
