Se zice că la Soveja (județul Vrancea) este cel mai ozonat aer din România.
S-o mai fi zicând și despre alte zone acest fapt, însă noi nu am sesizat asta, ba chiar mai mult, am fost dezamăgiți de stațiunea lăsată de izbeliște din diverse motive știute doar de Dumnezeu.
Dezamăgirea ne-am îndulcit-o cu o găletușă de mure cumpărate, de la margine de drum, de la niște tăntițe care își fluturau cu vervă fructele.
Zona e defrișată și sinistră. Dacă mai zăboveam cred că ne întâlneam și cu nenea ursul, așa că ne-am continuat drumul spre un loc de basm, unde curge numai liniște dulce ca mierea, Schitul Soveja.
Am pătruns timizi în incinta lăcașului și nu mică ne fu mirarea când am dat cu ochii de acest loc sfânt.
Totul era atât de bine așezat la locul lui încât trebuia musai să te oprești, să admiri și să privești dincolo de tot ce era palpabil.
Nu am zărit nicio haină monahală, însă locul îți spune că sunt mâini harnice aici menite a sfinți locul.
Aici îți poți odihni trupul și gândurile departe de lume, într-un fel aparte.
Are un ”ceva” acest loc de aceea merită să ajungi. Cam așa arată, prin ochii noștri, o fărâmă din Schitul Soveja.
Dacă îți plac articolele noastre, poți da like paginii de facebook sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând, dragi prieteni!
