Dacă ești în căutare de locuri unice, este unul în nordul țărișoarei noastre, aproape de granița cu Ucraina. Aveam de mult în plan să ajungem ajungem aici, și în vara asta am găsit momentul. Dar haideți să vă zicem despre ce loc e vorba.
La 45 de km de Botoșani, se află satul Hilișeu-Crișan. Aici se află ceva unic în România, dar și în Europa. Locurile unice nu sunt de ratat, oricât de departe s-ar afla. Dacă îți dorești cu adevărat, ajungi să le vezi.
Ce am vrut noi să vedem în satul Hilișeu-Crișan, a fost biserica.
Dacă te hotărăști să o vizitezi, să știi că zona, pe care o ai de parcurs până la ea, e sărăcuță.
Vei parcurge destui kilometri prin întinderi vaste de pământ, pe care ici colea se vede aruncată parcă din Cer, câte o căsuță.
La un moment dat, ai impresia că te apropii de capătul Pământului. E multă liniște aici, dar asta nu ne-a displăcut absolut deloc.
Ca să ajungi la biserică, va trebui la un moment dat să parcurgi un drum de țară. Este un indicator care te îndrumă. Și dacă-l ratezi, tot nu ai cum să te rătăcești. Biserica este cocoțată într-un vârf de deal, și este lesne de văzut.
De ce este unică această biserică? Ei bine, pentru că jumătate este catolică, jumătate ortodoxă.
Biserica de lemn a fost construită în anul 1802 pe cheltuiala boierului Vasile Curt, stăpânul de atunci al moșiei Hilișeu.
Se spune că biserica ar fi fost nucleul unui schit de călugărițe, iar mai târziu i s-a adăugat, de o nouă generație din familia proprietarilor de moșie, Alecu și Ana Curt, poartă și zid de incintă.
Pe zidul de la intrarea în curtea bisericii, se află 13 statui în mărime naturală, cei 12 apostoli și Iisus Hristos. Așa ceva nu vezi nicăieri în România, de asta merită să ajungi aici.
Locul are o poveste tare interesantă.
Bătrânii satului povestesc că „Ana, soția boierului, a fost catolică și boierul a fost ortodox și ca să nu se certe cu soția sa, boierul a făcut clopotnița și gardul în stil catolic.”
În curtea bisericii se află și un monument funerar de la 1858 unde se odihnesc copiii familiei Curt, dar și binefăcătorul și stăpânitorul acestor locuri, Curt Alecu.
Din păcate, nu am putut vizita interiorul biserici pentru că totul era încuiat. Ne-am strecurat privirea pe un gemuleț care ne-a ajutat să vedem cum e în interior, și am fost mulțumiți.
Însă, cu adevărat frumoase sunt statuile sfinților care străjuiesc intrarea în curtea bisericii. Am zăbovit destul privindu-le măreția și ne-am bucurat că am ajuns a le vedea.
Nădăjduim că va mai rezista acest loc, și timpul, și oamenii nu vor lăsa acest loc să se piardă.
Dacă îți plac articolele noastre și vrei să fii la curent cu toate noutățile, poți da like paginii noastre de facebook sau să ne urmărești pe Instagram.
Pe curând!
