De curând am fost în Delta Dunării, pentru prima dată dar și ultima, zicem noi.
Am fost cazați la Sfântu Gheorghe, la o pensiune alb albastră. Era acoperită cu stuf și pictată în ton cu vara și marea.
Ar fi prea multe de povestit despre ce am trăit aici și nu sunt chestii tocmai faine, de aceea preferăm să le dăm uitării.
Cea mai mare mulțumire a noastră a fost că nimeni nu a putut să ne ia bucuria de a admira spectacolul vărsării Dunării în Marea Neagră.
Iar apusul de pe Insula Sacalin ne-a făcut să-i iertăm de toate „aerele” de care erau plini cei de aici.
În ciuda prețurilor exagerate, a oamenilor mult prea neospitalieri și a străzilor neasfaltate, locația te poate cuceri.
Liniștea și plaja sălbatică în care mai poți zări păsări care evadează din Deltă spre apele Marii Negre, e de ajuns.
Nisipul e fin, apa mării puțin sărată iar soarele extrem de hoțoman chiar și de după nori.
Recomandăm comuna Sfântu Gheorghe din Tulcea pentru plaja ei și împrejurimi.
Dar vă sfătuim să fiți prudenți la alegerea cazării și mai ales să vă înarmați cu răbdare căci veți avea nevoie din plin cu oamenii locului.
Habar n-avem dacă a fost doar o pură întâmplare că am întâlnit oameni ciudați sau așa sunt ei de obicei.
Cert e că după un sejur am înțeles: suntem într-o lume în care frumusețile Deltei Dunării nu au nimic de-a face cu oamenii ei iar…
Peștele nici el nu mai e ce-a fost!
Or fi și altfel de locuri prin Deltă în care oamenii sunt îmbrăcați cu haina omeniei, dar noi nu am avut norocul de a-i întâlni.
Dacă vreți să cercetați locul, nu ratați o excursie pe Insula Sacalin, dar neapărat la apus, căci va fi cea mai frumoasă amintire cu care veți pleca de aici.
Deltă Dunării rămâne Deltă așa cum Marea Neagră rămâne Neagră indiferent de oamenii pe care îi întâlnești în cale.
Cam așa arată, prin ochii noștri, o fărâmă din Delta Dunării.
Dacă îți plac articolele noastre, poți da like paginii de facebook sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând, dragi prieteni!
