Când zici Lupșa nu ai cum să nu te gândești la satul Geamana.
Citiserăm mai demult despre istoria acestui sătuc și ne-am dorit să-l vedem.
„Geamăna este/era un sat în comuna Lupșa din județul Alba. În urma operațiunilor miniere de la Roșia Poieni, satul a fost transformat în lac de decantare și acoperit de steril, printr-o serie de evenimente cunoscute drept dezastrul natural de la Geamăna.
În anul 1977, Nicolae Ceaușescu a lansat următoarea inițiativă: evacuarea celor 1000 de persoane, adică 400 de familii ce locuiau acolo pentru a depozita deșeurile toxice din mine.
În 1978, Regimul Comunist a început să acționeze, oamenilor fiindu-le promis faptul că se vor îmbogăți de pe urma mutării, adevărul fiind că ei au primit o bucată de pământ și foarte puțini bani pentru a trăi în continuare. De altfel, localnicilor li s-a promis că vor fi mutați la 7 km de vechiul lor sat, dar, desigur că și această promisiune nu a fost respectată, ei fiind duși la aproximativ 100 de km distanță. În prezent, totul a devenint un lac care crește între 90 și 100 de centimetri pe an.
Toată apa este împărțită în 3 zone: o zonă cu noroi, unde țevile degajează toate substanțele dăunătoare, o zonă cu apă turcoaz și o zonă cu apă roșie ca sângele. Sub tot acest dezastru natural se află sute de case, morminte și frumuseți ce puteau fi salvate.” Așa descrie Wikipedia, Geamana.
Cum ajungi aici? Pai, când vii de la Cheile Turzii, treci de Baia de Arieș și ajungi în comuna Lupșa iar de aici, pe un drum comunal dezastruos de 8 km pe care i-am parcurs cu mașina în 40 de minute dus, vreo 30 de minute la întors, ajungi la ce a fost odată satul Geamana. Imaginile nu le putem descrie. Putem spune doar că atunci când am privit, instantaneu ne-am întors privirea.
E groaznic de înfiorător să vezi doar turla unei biserici iar restul, case și gospodării să fie totul sub steril. Dezolant! Strigător la cer! În câțiva ani, spun localnicii, nu se va mai vedea nici turla bisericii.
La întoarcere, pentru că nici drumul nu îți permite să mergi repede dar nici starea de spirit, treci la un moment dat pe lângă casa lui Emil și a Mariei Roșca. Nu am cunoscut moți mai frumoși decât aceștia. Sunt niște meșteșugari desăvârșiți, cât despre omenia lor, nici nu mai vorbim. Iubeam bucovinenii dar azi am realizat că nu există oameni mai oameni decât cei din Țara Moților.
Familia Roșca are un atelier meșteșugăresc în care realizează lucrări de artizanat din lemn în sticlă. Îndrăzniți de vă opriți la acești oameni frumoși și o să ne pomeniți. Am povestit împreuna până la lăsatul serii și am mai fi povestit de nu ne zorea întunericul. Ne-au cucerit pentru totdeauna cu arta lor, limbajul locului și ospitalitatea lor.
Mergeți și vedeți cu ochii voștri tot ce nu am putut noi a vă descrie în cuvinte!
Cam așa arăta, prin ochii noștri, o fărâmă din cea fost Geamănă, ce e satul Curmătură și Lupșa.
Dacă-ți plac articolele noastre, poți da like paginii de facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând, dragi prieteni!
