Dacă ești pasionat de lumea Orientului, mai exact a Japoniei, atunci uite un film pe care merită să-l vezi și să-l revezi. E un film care te provoacă să citești și cartea care a stat la baza realizării lui, „Memoriile unei gheișe” de Arthur Golden. Bine ar fi să citești înainte cartea și apoi să vizionezi filmul. Câteva scene din film nu ilustrează chiar cu exactitate romanul, dar chiar și așa, cred că o să-ți placă filmul.
Așa cum o spune și denumirea filmului, avem de-a face cu memorii, memoriile unei gheișe.
Povestea filmului debutează cu un moment sumbru, asemenea culorii nopții când un tată își vinde fetele unei case de gheișe. Ce este o gheișă?
O gheișă este o dansatoare, muziciană și cântăreață japoneză cu o educație rafinată, care este angajată la anumite reuniuni pentru a distra bărbații prin conversație, muzică și dans, putând juca și rolul de gazdă.
O gheișă nu e nici o curtezană, nici o soție, ci o femeie care și vinde aptitudinile, nu corpul. Ea este o femeie care creează o lume secretă, un loc al frumuseții. Și exact despre lumea gheișelor este vorba și în film, din care se distinge gheișa pe nume Sayuri.
Cumpărată de la casa de gheișe unde fusese ințial vândută, Chiyo ajunge într-un alt loc, care o pregătește spre aceeași meserie de gheișă.
Începe studiile pentru asta. Muzica, dansul, arta conversației, toate pentru a atrage un danna, adică un bărbat bogat care este capabil să suporte cheltuielile de formare și de viață ale unei gheișe. Chiyo știe foarte bine pe cine își dorește ca danna, așa că va face din asta un scop al vieții ei.
Chiyo va primi, odată cu debutul ei în viață gheiselor, numele Sayuri. Din acest moment, Sayuri tot ce va face, va face pentru președinte, cel care, atunci când ea era micuță și plângea pe un pod, acesta se oprește să-i aducă un zâmbet pe buze, cumpărându-i o înghețată. Din acel moment, Sayuri nu-și mai dorește altceva decât să-l întâlnească și să-l cucerească.
Filmul ne poartă subtil prin obiceiurile trecute ale Japoniei și atrage prin toate cadrele și explicațiile ce țin de povestea gheișelor.
Cert e că în Japonia, puține alegeau să fie gheișe. Cine ajungea gheișă nu era pentru că voia, ci pentru că nu avea de ales.
Asta va face și eroina filmului, Chiyo, o fetiță cu ochi de apă care va deveni în timp cea mai căutată gheișă din Kyoto.
Cum un petec mic din pielea dezgolită a unei încheituri de mâini poate provoca plăcere, cum grația vorbește mai clar despre o femeie decât zeci de cuvinte pe care aceasta le-ar putea rosti, cum misterul trebuie să rămână mereu o boare prinsă-n părul unei femei, căci fără el femeia nu ar putea fi atrăgătoare, sunt doar câteva din semnele pe care o gheișa trebuia să le stăpânească perfect.
E o avalanșă de trăiri în acest film și toate se întâmplă în lumea gheișelor, într-o cultură cu mult diferită de cea occidentală.
Filmul merită atenție atât pentru subiect, cât și pentru jocul artistei principale, Sayuri (actrița Suzuka Ohgo) pe care o vei îndrăgi, încă de la începutul filmului.
Finalul emoționează și trage linie la final: sentimentele nespuse nu înseamnă că au murit, ci că-și așteaptă clipa potrivită pt a fi exprimate. Ele sunt cele care animă și încurajează personajul principal al filmului să lupte pentru visul ei, un vis care nu plictisește deloc, căci nu-i așa, iubirea adevărată nu are cum să facă vreodată asta.
Filmul mai poate fi vizionat până pe 15 august pe platforma Netflix. Vizionare plăcută!
Dacă îți plac articolele noastre, poți să ne urmărești pe Facebook, Youtube, Instagram, sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând!
