Departe de șoseaua principală din localitatea Racoviță, județul Vâlcea, la 800 de metri altitudine, în satul Blănoiu se află o mănăstire unde probabil, în aceste vremuri, pandemia nu a ajuns. Noi am fost aici acum ceva ani.
Era o zi din mijlocul săptămânii, așa că nici țipenie de om pe aici.
Cu o arhitectură puțin ciudată și uși ferecate, biserica stătea cuminte așteptându-și credincioșii. Ne-am plimbat pașii prin jurul ei când, deodată, a apărut o măicuță binevoitoare. S-a oferit să ne prezinte lăcașul de cult, în timp ce eu și soțul meu ne priveam adânc fără cuvinte.
Cu un mănunchi de chei zgomotoase, măicuța ne-a deschis ușa bisericii și împreună am pătruns într-un palat unde marmura, pe care ne-a descris-o în amănunt, strălucea ca soarele și reprezenta o sumă cu multe zerouri, pe care mărturisesc că le-am uitat pe loc.
Candelabrele atârnau obosite. Măicuța, foarte amabilă și informată, ne-a ținut un speech despre construcția bisericii și costurile ei, încât buiumacă nu am mai rezistat și am ieșit elegant, lăsându-l pe soțul meu să asculte povestea.
Nu am zăbovit mult. Totul era rece. M-am întrebat: Oare lui Dumnezeu îi place casa asta a Lui? Și tot eu mi-am răspuns: Cred că-i place, dar mai puțin. EL iubește simplitatea.
Năucă de verva cu care măicuța ne-a spus povestea lăcașului, m-am închinat și am plecat. Am plecat tristă, habar n-aveam de ce.
Acum, când îmi amintesc de vizita acestei mănăstiri, vreau doar să-i spun lui Dumnezeu că iubesc, până la cer și înapoi, simplitatea, biserica modestă și schitul mic unde lemnul miroase a ancestral și unde veșnic, ușa către El este deschisă.
E clar că nu rezonez cu bisericile ample, dar acum la final mă bucur că am văzut-o. A fost altceva. Am înțeles că sufletul meu preferă simplitatea și asta datorită acestei Mănăstiri Blănoiu.
Cam așa arată, prin ochii noștri, o fărâmă din Mănăstirea Blănoiu.
Dacă vă plac articolele noastre, puteți da like și paginii de facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând, dragi prieteni!
