Știi și tu că sunt locuri pe care odată ce le vezi, îți rămân în suflet pentru totdeauna. Acestea sunt locurile în care fără să știi, o fărâmă din inima ta și pulsul ei rămân acolo. Doar așa îmi explic de ce timpul și viața te pot purta spre aceleași locuri fără ca ființa ta să se plictisească. Se zice că acolo unde e comoara ta, acolo e inima ta. Atunci e lesne de înțeles că tot ce prețuim cu inima ne cheamă mereu. Așa ni s-a întâmplat nouă cu Mănăstirea Snagov.
Nu știm voi cum sunteți când vine vorba de revizitat locuri, dar noi când privim harta noastră de călătorie, știm sigur că în revizitarea unui loc, cel mai mult contează nu cât e acesta de important, ci mai degrabă ce emoție ne-a lăsat în suflet. Vizitând Mănăstirea Snagov, știam sigur că vom mai reveni.
La Mănăstirea Snagov e un Ceva. Și știm sigur că nu ține de felul în care se țin slujbele aici, căci n-am avut norocul să asistăm la una. Credem că e mai degrabă vorba de locul care păstrează de sute ani biserica de aici.
Se zice că în acest loc unde este astăzi Mănăstirea Snagov, prin secolul al XI-lea exista o biserică din lemn care, din păcate, n-a avut norocul să dăinuiască și a ars. În locul ei, peste vreo 400 de ani, mai exact în anul 1453, Vladislav al II-lea zidește un paraclis cu hramul „Buna Vestire”, scufundat în jurul anului 1600, dar ale cărui uși împărătești se păstrează la Muzeul Național de Artă al României.
În jurul anului 1456, Vlad Țepeș dispune construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători și tâlhari și a unui tunel de refugiu pe sub apă, despre care se spune că ar exista și astăzi. Că e așa sau nu, nu vă putem spune, căci noi nu l-am văzut.
Așadar, în acest loc, cândva al tânguirii și durerii, Neagoe Basarab, în 1521 înălța biserica actuală, cea anterioară fiind distrusă de un puternic cutremur.
De atunci și până acum, biserica a suferit mai multe modificări. Nu știm cum era atunci, dar ce-am văzut acum, în zilele noastre, încă e frumos.
Biserica a fost pictată în timpul domniei lui Petru Schiopul, în 1563, de Dobromir cel Tânăr. Această pictură este păstrată doar în pronaos. În naos și altar, actuala pictură este făcută în 1815 de Gheorghe Zugravul.
În timpul domniei lui Matei Basarab, la mănăstire s-a înființat o tipografie, iar apogeul cultural se petrece în timpul lui Constantin Brâncoveanu, când stareț al mănăstirii este numit Antim Ivireanul (1694-1705), devenit mai târziu mitropolit al Țării Românești. El a tipărit aici cărți bisericești în limbile română, greacă, arabă, slavonă și gruzină care au dus faima meșterilor de la Snagov în Grecia, Asia Mică și Egipt.
Biserica este afectată de cutremurele din 1977 și 1986 și abia în 1998 -2000 se vor desfășura acțiuni de consolidare a ei.
Ceea ce o face și mai specială, nu e doar istoria ei zbuciumată, ci și locul unde este amplasată, pe o insulă a Lacului Snagov. Iată de ce, datorită poziției pe care o are, de multe ori de-a lungul existenței sale, a funcționat ca loc de refugiu și surghiun. De exemplu, după înăbușirea Revoluției de la 1848 din Țara Românească, capii revoluției au fost detinuți pe insula Snagov.
Poate ai să te întrebi cum se ajunge la mănăstire. Acum este un pod zdravăn care pornește de la capătul satului Siliștea Snagovului din comuna Gruia, traversează lacul Snagov și se termină exact acolo unde se zărește Mănăstirea Snagov.
Odinioară, în locul lui era un pod construit din bârne de stejar, care lega insula de țărmul lacului. Acesta a fost incendiat în timpul Revoluției din 1821, nemaifiind niciodată refăcut până în 2009, când se construiește podul de azi. Și uite așa, din 2010, mulți pași s-or fi perindat spre mănăstire.
În interiorul bisericii se află și piatra de mormânt al lui Vlad Țepeș. Se crede că aici este înmormântat Vlad Țepeș, însă ipoteza a fost desigur cercetată, dar adevărul încă nu poate fi stabilit cu precizie. Există istorici care afirmă că mormântul său ar putea fi mai degrabă la ctitoria sa de la Comana – conform opiniei reputatului medievist Constantin Rezachevici.
Dincolo de toate aceste povești, adevărate sau mai puțin adevărate, Mănăstirea Snagov este un loc prea frumos ca să-l ocolești.
După ce te vei bucura de frumoasa biserică, nu te da repede plecat. În partea dreaptă a bisericii se află o alee care duce către un ponton acoperit de sălcii și liniște. Acest loc completează perfect frumusețea locului. Zăbovește! Ascultă ce are să-ți spună lacul și vântul care adie printre sălcii. Nouă ne-a șoptit că ne mai așteaptă, iar noi îi spunem și azi, ca și atunci când am fost prima oară, că vom reveni.
Dacă vrei nu doar un loc special, frumos, dar și plin de istorie și de care Dumnezeu a avut grijă ca să reziste până azi, poate ca să-l vezi și tu, Mănăstirea Snagov este exact acel loc în care să vii. Uite, aici, un scurt filmuleț despre acest loc minunat.
Dacă îți plac articolele noastre, poți să ne urmărești pe Facebook, Youtube, Instagram, sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând!
