Politețe autentică vs politețe formală


Îmi plac oamenii politicoși și cred că și ție. Ce poate fi mai bun într-o aglomerație de oameni decât să vezi că fiecare se mișcă politicos, fără să se îmbrâncească? Ce poate fi mai înțelept într-o discuție aprinsă, decât să fii politicos și să-ți repecți interlocutorul? Și multe alte întrebări se pot construi pornind de la această minunată formă de comportament.

Fără doar și poate, politețea este o virtute. Dar oare chiar și cea formală? Cred că până într-un punct de manifestare da, e o virtute, dar mai departe, eu o văd cu alți ochi. Oricât m-aș strădui să o evaluez cu nota maximă, nu pot.

Politețea autentică e faină de tot. Se simte de la o poștă și se mulează bine pe personalitatea celui care o oferă. Omul care are la rever politețea autentică, este el însuși autentic. Ăsta e cel mai fain om. Știe să îmbine autenticul cu politețea, într-un mare fel. Într-un fel în care omul cu politețe formală la rever, nu va ști niciodată să o facă.

Politețea autentică e cea care știe în cuvinte și gesturi puține să exprime exact ce simte cel care o oferă. Politețea autentică are o voce normală și miroase a sinceritate și îngăduință. De asta e așa prețioasă. Cât despre oameni, nu mai zic. Prefer oamenii cu o politețe autentică, decât cu una fomală.

Nu știu cum ești tu, dar eu, când vine vorba despre politețea formală, îmi cam mut greutatea trupului de pe un picior pe altul.

Prefer un chip normal, decât unul pictat cu un zâmbet fals. Prefer o vorbă sinceră, chiar și dureroasă, decât mai multe ambalate în istorisiri alambicate. Prefer politețea autentică. Aia care îmi arată că omul care mi-o oferă este 100% sincer.

Politețea autentică este rară, ca și oamenii care o oferă. E greu să fii autentic într-o lume oportunistă, căci vorba aia, așa sunt vremurile. Pe naiba! Nu e deloc așa. Vremurile trec cu tot cu întâmplările lor, dar oamenii rămân. Și de ce să alegem politețea formală? Poate e vremea să schimbăm nu doar piesa de teatru a acestei lumi, ci și măștile ei. Câte puțin în fiecare zi. Un pic tu, un pic eu, un pic noi, împreună.

Să avem în buzunarul sufletului, mereu la îndemână, politețea autentică, ar însemna să fim noi, așa cum suntem, cu cei 7 ani de acasă. Cu povețele părinților pe buze, cu înțelepciunea bunicilor în cuvintele articulate și cu misiunea pe care ne-a trasat-o Marea Naștere a acestei lumi, aceea de a fi Om.

Asta cred eu că e politețea autentică. Și tare-s curioasă, pentru tine ce o fi însemnând.

Lasă-mi, dacă vrei, într-un mesaj, comentariu, cum vrei tu, gândurile tale despre politețe, această virtute uneori autentică, alteori formală.

Dacă îți plac articolele noastre, poți da like paginii de facebook  sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Pe curând!


0 comentarii
5 likes
Articol precedent: De la zero (2022)Urmatorul articol: Cafeneaua de la capătul lumii de John P. Strelecky

Din aceeasi categorie

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre noi

Suntem doi călători care, din drag de viaţă, oameni, locuri şi întâmplări, am creat acest blog să fie sursă de inspiraţie şi relaxare pentru aceia dintre voi care caută frumosul oriunde şi în orice creaţie a acestei lumi. Citeste mai mult

Translate
Cele mai noi articole
Categorii
Calendar
ianuarie 2023
L Ma Mi J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031