Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. Cunoști cuvintele astea. Sunt din Biblie. Le-am citit și eu de vreo câteva ori, dar niciodată nu le-am pătruns sensul ca acum, când sunt o mocăită.
Ceea ce mi se pare de-a dreptul minunat este că mocăiala mea m-a ajutat să-i înțeleg în sfârșit pe mocăiți. Și nu doar să-i înțeleg, ci să-i și accept cu zâmbetul pe buze, fără să mai bolborosesc ceva despre ei, în colț de gură.
Odinioară eram iute și tot ce se mișca, parcă, în reluare, mă enerva la culme. Azi zâmbesc și nu mă recunosc! Cum te poate schimba viața cu doar o întâmplare!
Când vezi că un om pășește agale pe trecerea de pietoni, nu te grăbi să-i umpli frigiderul. E posibil ca acest om să strângă tare din pumni pentru a putea traversa strada.
Când vezi că un om nu reacționează rapid așa cum tu ți-ai dori, gândește-te că așa l-a hărăzit Dumnezeu. Și oricât te-ai burica la el, tot nu se transformă-n titirez.
Când vezi că un om se bâlbâie în mișcări, pentru că tu ai viteza luminii, ia o pauză și…
Nu te înfuria pe mocăit, într-o zi s-ar putea să ajungi ca el!
Da, da! Nu zâmbi! Știu ce zic și e al naibii de adevărat!
Tot ceea ce nu vrei să fii sau să trăiești, într-o zi se poate întâmpla.
Așadar, fii blând, răbdător și înțelegător, chiar și cu mocăitul!
El știe cum e, dar în pașii lui, în vorba lui, în trăirile lui, este o luptă nesfârșită cu destinul.
Iar cu destinul nu-i de joacă!
Dacă îți plac articolele noastre și vrei să fii la curent cu toate noutățile, poți da like paginii noastre de facebook sau să ne urmărești pe Instagram.
