Și oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da


Doamne, de-aș putea s-aleg… Ăsta a fost primul gând cu care m-am întors acasă, după vreo câteva ore de mers șontâc-șontâc.

Când o amintire ți se cocoață în creier, ea devine un punct de reper în viața ta. Nu ai cum să uiți, cel puțin așa e în cazul meu. Așa se face că, exact la 3 luni de când m-am tot dus cu sania departe, am prins din nou curaj să mă tot duc. Am prins nițel curaj și mi-am luat piciorușele la plimbare. Am descoperit după vreo câteva ore de mers că-mi mai trebuie timp să redevin ce-am fost. Dar dincolo de asta, toată plimbarea mea mi-a descris un nou tablou al vieții.

Când mergi încet, desigur, pentru tine, toți ceilalți se grăbesc. Am obosit numai când am văzut cum se suprapuneau siluetele pe stradă. Un adevărat meneaito. M-am oprit și m-am întrebat: Oare oamenii simt viața asta pe care o poartă-n plete?

Când mergi încet, auzi fără să vrei conversațiile celor care se pierd în ele și se opresc în loc uimiți de gravitatea celor întâmplate. De pildă, un notar nu-l poate primi pentru o consultație juridică și ce se face bietul om acum. Câta problemă! Și tot atunci mi-a venit un gând: uite, de aia uneori ne dă ceasul probleme ca să înțelegem o dată pentru totdeauna ce e aia problemă.

Când mergi încet, ai ocazia să fii compătimit sau „blagoslovit”. Depinde. Depinde de oamenii cu care te întâlnești.

Când mergi încet, ai șansa să dai peste mai mulți oameni, decât atunci când ai merge pe repede înainte. Și-așa am dat și eu. Peste oameni cu povești de viața de zi cu zi, unele mai grave decât altele. Așa cred ei.

Când mergi încet, într-un final obosești. Oasele și mușchii nu mai au răbdare cu tine. Noroc de Dumnezeu! El rămâne tăcut lângă tine și-ți mai dă câte un zvâc: hai că poți!

Așa am simțit și eu zvâcul, la prima treaptă din cele destule câte sunt până la culcușul meu drag, ACASĂ.

Și pân-am ajuns acasă, am vorbit cu mine, știind că EL  mă aude. Și i-am spus: Doamne, de-aș putea să aleg din tot ce-am trăit azi… doar sănătate, liniște și câțiva oameni faini. De restul am eu grijă, tot cu ajutorul Tău!

Și când am ajuns acasă, mi-am cuibărit trupul obosit în salteaua blândă. Doar privirea mai rătăcea pe geam, pe Cer, căutând răspunsuri pentru toată agitația inutilă a acestei lumi.

Doamne, de-aș putea să aleg…și m-am oprit. O fi și EL obosit de atâtea doleanțe.

Dacă îți plac articolele noastre și vrei să fii la curent cu toate noutățile, poți da like paginii noastre de facebook sau să ne urmărești pe Instagram.


0 comentarii
4 likes
Articol precedent: Nu te înfuria pe mocăit, într-o zi s-ar putea să ajungi ca elUrmatorul articol: Fatima (2020)

Din aceeasi categorie

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre noi

Suntem doi călători care, din drag de viaţă, oameni, locuri şi întâmplări, am creat acest blog să fie sursă de inspiraţie şi relaxare pentru aceia dintre voi care caută frumosul oriunde şi în orice creaţie a acestei lumi. Citeste mai mult

Translate
Cele mai noi articole
Categorii
Calendar
mai 2022
L Ma Mi J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031