Cheile Orzei, pentru noi, înseamnă, înainte de toate, o poveste cu mult cântec. De ce spunem asta? Păi, pentru că lung și întortocheat mai fu drumul către ele. Noi le-am avut în plan într-o drumeție de o zi pe care am făcut-o de curând.
Ca să ajungem la Cheile Orzei, a trebuit să ne continuăm traseul pe lângă Lacul Scropoasa. După ce se trece podul peste Lacul Scropoasa, o stâncă impunătoare stă pe post de indicator pe care scrie spre Dobrești.
Ne continuăm drumul liniștiți fără să știm, desigur, ce ne așteaptă. Urcăm și coborâm prin pădure, urcâm și iar coborâm. Destul de anevoios drumul, dar asta era nimic pe lângă ce avea a urma.
La finalul pădurii ne întâmpină Râul Ialomița. Nu există niciun pod, așa că am escaladat stâncile și am doborât bolovanii, numai să vedem Cheile Orzei.
E posibil să iei ceva apă la picioare dacă nu ești atent, așa că fii echipat cu bocanci adevărați! Ei, după toată povestea cu trecutul apei, abia de aici începe povestea noastră cu mult cântec.
Spre stânga se face un drum marcat cu cruce albastră, spre Dobrești și unul la dreapta, care desigur este nemarcat și mai ales, interzis. Pe o stâncă mare, într-o vale adâncă, scrie mare cât lumea, INTERZIS!
Păi cum să bați atâta drum, să transpiri atâtea ore, să ajungi până aici și să nu știi încotro s-o iei spre Cheile Orzei? Niciun indicator, nimic! Noroc că ne documentaserăm bine acasă.
Drumul spre Cheile Orzei este desigur cel INTERZIS! Am riscat și ne-am aventurat.
Am mers pe o potecă îngustă, cu multă vegetație, ceea ce ne-a îngreunat drumeția. Pământul este șmecher și alunecos, pur si simplu parcă îți fuge de sub picioare. Așa că fii cu băgare de seamă!
La un moment dat, poteca, unica de altfel care duce spre Cheile Orzei, se întrerupe brusc, probabil din pricina unei alunecări de teren. Așa că, de aici trebuie să escaladezi stâncile. A fost o nebunie de drumeție!
După ce cucerești și ultimele stânci, se deschid cu zgârcenie Cheile Orzei. Da, cu zgârcenie, pentru că, așa cum știți, sunt printre cele mai strâmte Chei de pe Valea Ialomiței si chiar din România.
Cheile se întind pe o lungime de peste 1,5 km, săpate în pereți de calcar. În anul 1970, pentru a proteja acest spațiu valoros, s-a constituit Rezervația Naturală Cheile Orzei.
Dacă tot am ajuns în sufletul acestei Rezervații, am riscat și am pășit pe scările care te poartă printre Chei. Sunt vai de mama lor, putrezite de timp și nepăsare, dar ne-au ținut kilogramele și ne-au premiat la final, oferindu-ne un acces fără incidente.
Sunt spectaculoase Cheile Orzei! Într-adevăr, simți cum te strâng pereții de calcar și cum măreția lor îți cuprind tot trupul. Așadar, veni, vidi, vici!
Dacă vrei să te aventurezi și tu prin ele, îți dorim multă voință și mai ales vreme bună. Dar până ajungi să le străbați, uite-le cum arată prin ochii noștri!
Dacă îți plac articolele noastre și vrei să fii la curent cu toate noutățile, poți da like paginii noastre de facebook sau să ne urmărești pe Instagram.
Pe curând, dragi prieteni!
