Vine o vreme când pricepi. Pricepi ce odinioară îți era de neînțeles. Și odată cu asta, vine mulțumirea și fericirea sau acceptarea și detașarea. În ambele cazuri e de bine. De ce? Păi, hai să-și zic, așa, moșnegește, care-i treaba cu…
Ce ne apropie și ce ne desparte pe unii de alții
Ne apropie omenia și empatia, interesul pentru aceleași preocupări și multe alte chestiuțe faine.
Ne despart orgoliul și infatuarea, căile prea diferite pe care alegem să pășim și egoismul ieftin.
Ne simțim bine când ne identificăm cu alții în gândire și simțire, dar ne simțim rău când nu rezonăm cu cei din jurul nostru. Și ce să vezi, nu e nimic rău în asta. E absolut normal. Suntem diferiți. Și nu doar asta, avem și interese diferite. Nimic greșit pănă aici! Treburile se complică atunci când unii vor să răstoarne mersul firesc al lucrurilor. Și atunci se strică feng shui-ul.
Cum ar fi oare dacă ne-am vedea de perimetrul nostru de acțiune? Și nu doar asta, dar să fim atenți și la dimensiunea lui! Care dimensiune? Cum care? Mărimea pasului pe care ar trebui să-l facă omul, și nu oricum, ci cu bun simț.
Omul cu bun simț pășește atent, nu pentru că e hoțoman, ci pentru că nu vrea să deranjeze pe cei pe lângă care trece. Omul cu bun simț e ăla de-și vede de treaba lui. Omul cu bun simț îl cunoști de la o poștă. E un om fain! El fără să vrea, atrage în jurul lui oameni asemenea. Și împreună desenează un cerc.
Uneori cercul e mai mic, alteori e mai mare. Dar oricum ar fi, acesta are un contur sincer și nu sună gol! E plin de emoții! Emoții de tot felul pe care oamenii ăștia le trăiesc împreună! Și nu doar împreună, ci și pe toate! Căci, da, empatia și emoțiile unesc oamenii! Îi apropie, și asta e una din întâmplările faine ale vieții. Poate, chiar cea mai faină, când te gândești că despărțirile și plecările, pentru totdeauna, dor cel mai mult.
Ce ne desparte pe unii de alții? Ehehe…povestea-i lungă, cam cât îi și aia despre ce ne apropie.
Ne desparte sufletul răcit. Răcit, poate, de singurătate, neîmpliniri sau neînțelegerea sensului vieții. Treaba e serioasă! Dar, pricepe, oare, omul că viața nu-i despre a căuta să ne depărtăm, ci despre a ne apropia? A ne bucura unii de alții, a ne accepta așa cum suntem, cu bune și mai puțin bune, a ne susține când avem nevoie unii de alții, și nu numai.
Ce ne apropie și ce ne desparte pe unii de alții
ar trebuie să ne pună pe toți pe gânduri. Și poate schimbând ceva, pe ici pe colo, viața ne-ar zâmbi mai des. Și dacă viața ne face și cu ochiul, înseamnă că suntem pe drumul cel bun.
La cât mai multe momente în care să fim aproape unii de alții, cu toată ființa!
Dacă îți plac articolele noastre, poți să ne urmăreștipe Facebook, Youtube, Instagram, sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând!
