Băile Herculane

Când am fost noi la Băile Herculane, acum vreo 3 ani, Doamne, zici c-au trecut 10 acum când rememorez, era o gălăgie de nedescris.

Am ajuns pe seară când toate terasele erau arhipline de oameni înfometați dar și petrecăreți. Ca la Băile Herculane, numai la Eforie Nord se dansează hore, sârbe și din buric. Că se dansa, na, e și asta o îndeletnicire când mergi în concediu, dar să vezi moșneguți și băbuțe, care cel mai probabil se aflau în stațiune pentru diverse tratamente, dansând de mama focului, mai rar. Chiar ne gândeam, ce rezultate bune dau tratamentele în stațiunea asta! Aici e de venit la bătrânețe.

La polul opus, adică dimineața, totul e sumbru și tăcut. Am pornit la pas prin stațiune a doua zi, după ce  ne-am dezmeticit din hărmălaia serii. Clădiri dărăpănate, zone lăsate de izbeliște. Numai Statuia lui Hercules rămăsese în picioare, mândră și neschimbată, semn al unui trecut valoros, în care totul se făcea cu simț de răspundere.

Să mergi o dată în viață aici, să vezi cu ochii tăi istoria uneia dintre cele mai vechi statiuni balneare ale lumii, cu o vechime atestată documentar de peste 1850 de ani. Măcar pentru atât!

Nu știm cum o mai fi acum, dar de un lucru suntem siguri: munții care o străjuiesc încă mai sunt acolo stăpâni și falnici.

Cam așa arată prin ochii noștri o fărâmă din Stațiunea Băile Herculane.

Dacă îți plac articolele noastre, poți da like paginii de facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Pe curând, dragi prieteni!