Când ți-e dor de copilul din tine, răsfoiești amintirile, doar, doar te-o alina nostalgia unor vremuri în care visai în culorile curcubeului și credeai că esti cel mai norocos om al acestui pământ.
Când te prăbușești, din varii motive, Dumnezeu culege din toată suflarea pământească câțiva oameni și ți-i sădește în suflet pentru totdeauna, deoarece ei au trăit alături de tine suferința ta.
Când frisoanele vieții te încolțesc, e momentul oportun pentru a te cunoaște cu adevărat: ești fricos și nădăjduiești în minuni, sau dimpotrivă, curajos, și pentru asta pășești hotărât să spulberi în bucăți, sub tălpi, toată suferința.
Când privirea îți surprinde în oglindă trupul firav și se casc întrebări fără răspuns, poate n-ar fi rău să colorezi cu mintea o variantă mai bună a ta.
Când toate astea ți se întâmplă, e semn că Dumnezeu te căleste pentru ce va urma a se întâmpla într-o altă zi.
Oricum și orice ar fi, minunea de a pluti deasupra hăului și a nu te prăbuși este una dintre esențele tari ale vieții.
A trăi suferința e una dintre cele mai intense forme de curaj, așa cum a ne ridica și merge mai departe e cel mai frumos cadou pe care i-l facem lui Dumnezeu dar și nouă.
Dacă îți plac articolele noastre și vrei să fii la curent cu toate noutățile, poți da like paginii noastre de facebook sau să ne urmărești pe Instagram.
Pe curând dragi prieteni!