Pârtia și sania care m-au dus direct la spital


Unele povești sunt adevărate, iar asta este una dintre ele. V-o povestesc abia azi, după 21 de zile de la accidentul pe care l-am avut. Care e motivul? Unul simplu. Unul care ține de grija pe care ne-o putem acorda unii altora prin povești de viață.

Cred că întâmplarea mea poate da de gândit tuturor acelora care iubesc iarna și bucuriile pe care le poate aduce ea.

Era 14 ianuarie, un început de weekend cu veselie și voie bună. Era ziua când porneam într-o călătorie spre Durău. Ne aștepta o cazare minunată a cărei priveliște era muntele, cel pe care eu îl îndrăgesc atât de mult.

Am ajuns la amiază acolo. Și acum îmi vâjâie în urechi vântul acelei zile fatidice. Ne-am lăsat bagajele, ne-am luat în primire camera și apoi ne-am echipat pentru a pleca pe pârtie.

Și chiar dacă acum în timp ce scriu respirația mi-e mai iute și un nod mi s-a pus în gât, continui să scriu. Trebuie să scriu pentru că încă a mai rămas ceva din iarnă, iar pârtiile și săniile încă mai sunt vedete. Vreau să scriu pentru ca povestea mea să poată feri pe alții de ceea ce am pățit eu.

E încă proaspăt în mintea mea accidentul. Am urcat pe o sanie care urma să parcurgă un tunel până în vârful pârtiei. Am ajuns veselă acolo. Am privit de sus panorama. Era o priveliște de vis. M-am bucurat de ea preț de câteva minute. Apoi, singură, fericită, m-am așezat pe sanie. Am lăsat-o ușor să alunece. Era zăpadă artificială, știam. Ceea ce nu știam era că ea va mări viteza cu care mă voi deplasa. Am încercat să reduc din viteză cu picioarele, dar sania nu mă asculta. Destinul meu trebuia să-și urmeze cursul.

Pârtia și sania care m-au dus direct la spital…

au făcut parte din destinul meu.

Și azi îmi amintesc, și sigur nu voi uita niciodată scena impactului.

La finalul pârtiei cu zăpadă artificială, am sperat că opritoarele amplasate acolo, niște „containere” dintr-un material pe care-l speram mai blând, vor amortiza impactul și totul va fi bine. Dar nu a fost așa. Înainte să ajung a mă izbi de ele, am căzut cu sania într-o „groapă” și apoi m-am izbit de opritoare. Sania a fugit de sub mine. Spatele s-a izbit de peretele gropii. Piciorul s-a izbit de unul din acele „containere”.

Nu mi-am mai simțit coloana preț de o clipă. Piciorul se bălăngănea. Nu mai era al meu, nu mai era cu mine. Al meu era doar urletul durerii care a atins Cerul. Și de acolo, pârtia și sania m-au dus direct la spital.

Ambulanța  SMURD gonea. Eram amuțită de durere, iar lacrimile curgeau fără să le pot controla.

Cel mai apropiat spital a fost cel de la Târgu Neamț. Eram singură. Soțul meu gonea și el cu mașina în urma ambulanței. Când am ajuns la spital credeam că voi fi singură sau cel mult cu durerea mea. Dar nu! Dumnezeu era cu mine. Mai târziu aveam a afla că fusese cu mine încă din prima secundă a accidentului.

Au urmat investigațiile medicale. Eram eu și un trup speriat, radiografii pentru picior și coloana vertebrală. Și pe lângă toate astea, erau acolo niște fărâme din Dumnezeu – cadrele medicale. Nu le știu numele, dar le voi afla într-o zi când voi putea din nou să merg. Sunt oamenii care mi-au oblojit rănile și au făcut tot ce le-a stat în putere ca să-mi fie bine.

Pentru că existau suspiciuni legate de coloana vertebrală, de aici m-au trimis la Spitalul din Piatra Neamț. În urma unei investigații CT (computer tomograf) și a unei interpretări făcute de un doctor din Iași, vertebra L 1 era fisurată.

Devastată, am pornit cu o altă ambulanță spre orașul de unde plecasem, cu câteva ore înainte, într-o minivacanță.

Un picior fracturat, o coloană vertebrală ajutată de un corset și un genunchi luxat sunt fărâme dintr-un călător al acestei vieți care a rătăcit calea împreună cu o sanie pe o pârtie a groazei. De ce a groazei? Pentru că în aceași zi, pe aceeași pârtie, o altă aleasă a sorții a suferit o fractură deschisă la picior. Iar a doua zi, pe aceeași pârtie, o altă persoană își fractura coloana cervicală.

Spun doar atât. Groapa în care eu am căzut și m-am accidentat, a doua zi a fost umplută cu zăpadă. Ce bine ar fi fost să fi fost umplută înainte să se fi deschis pârtia!

Nu caut vinovați, nu vreau să judec! Judecata e la Dumnezeu! Și nu mă întreb nici de ce tocmai mie mi s-a întâmplat asta, ci spun doar: Mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat doar atât, atât cât să nu devin o legumă!

Dumnezeu lucrează prin oameni. Toți cei care mi-au atins trupul rănit, de la Spitalul din Târgu Neamț și până la cel de acasă, toți sunt îngerii mei. Într-o zi îi voi căuta. Trebuie să-i privesc în ochi și să le vorbesc.

Piciorul a fost operat de un om ales cu mâini de aur, iar eu am fost îngrijită de niște femei cum rar mi-a fost dat să cunosc.

Acum sunt acasă, imobilizată la pat, dar nu mi-am pierdut speranța. Când mintea și gândurile îmi alunecă, mă gândesc la cei care au diagnosticul cel mai crunt și prind curaj.

Dacă și tu ai curaj, ca și mine, și te aventurezi iarna pe pârtii, înainte de asta cercetează!

Alege o pârtie sigură! Fă un ocol și vezi cum se prezintă! Abia apoi, dacă nu există aspecte dubioase, încearc-o, și neapărat de la o distanță cât mai mică!

Nu te lăsa păcălit, privind-o de sus! Așa am privit-o și eu, și nu se vedea nicio groapă la finalul ei.

Sper să îți fie de folos povestea mea. Să petreci cu cap ce a mai rămas din această iarnă și să nu te încrezi în aparențe. Uneori, chiar și pârtiile nu sunt ceea ce par a fi.

De obicei, atașez imagini la final de articol, însă de această dată, nu pot. Încă nu pot privi fotografiile de la Durău. Și ziua când le voi privi, va fi cea în care le voi șterge pentru totdeauna.

Durău, locul care mi-a oferit prima drumeție montană, rămâne pentru totdeauna locul în care niciodată nu voi mai putea călători. Las acolo doar țipetele durerii și cea mai urâtă experiență a mea, de călător prin viață.

Să fii sănătos, drag cititor, și cu adevărat atent la fiecare pas! O secundă poate schimba orice destin!


0 comentarii
25 likes
Articol precedent: Cheile DobrogeiUrmatorul articol: Cum să-ți regăsești echilibrul după întâmplari tragice

Din aceeasi categorie

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Despre noi

Suntem doi călători care, din drag de viaţă, oameni, locuri şi întâmplări, am creat acest blog să fie sursă de inspiraţie şi relaxare pentru aceia dintre voi care caută frumosul oriunde şi în orice creaţie a acestei lumi. Citeste mai mult

Translate
Cele mai noi articole
Categorii
Calendar
iunie 2022
L Ma Mi J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930