Unora nu le place mândria națională, nu pentru că nu ar avea cu ce se mândri, ci pentru că sămânța de cârcoteală e prea adânc înfiptă în viscere.
E mai simplu să fii etern nemulțumit și să vezi paiul din ochiul națiunii decât să vezi bârna din propriu-ți ochi.
E mai simplu să găsești cusururi decât să pornești într-o căutare a valorilor adevărate pe care unii contemporani, cu modestie, le poartă la rever.
Mai bine să fii chibiț la jocul națiunii tale, decât să faci parte dintr-un foileton al țărișoarei tale, nu?
Și uite-așa am uitat să fim mândri de țara noastră, cu toate ale ei: plaiuri, graiuri, oameni de cultură și faptele lor memorabile.
Zic că-i păcat nescris să facem asta, de aceea azi, am scris despre mândria națională.
Eu? Eu mi-s mândră de țara mea că doar nu întâmplător m-oi fi născut în ea și nu altundeva.
S-aveți timp de gândit, citit și trăit cum vă poftește inima. Pe curând, dragi prieteni!
Dacă îți plac articolele noastre, poți da like paginii de facebook sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând, dragi prieteni!
