În călătoriile noastre, un lăcaș sfânt pe lista de obiective e ca o rugăciune făcută în fața lui Dumnezeu.
Când ne oprim și pe la o mănăstire e ca și când lecția călătoriei a fost învățată și asimilată, căci la noi așa funcționează.
Din fiecare călătorie învățăm ceva. Noroc că mai și uităm, altfel ce ne-am face cu atâtea învățăminte?!
Scormonind în amintiri, am găsit ceva special pentru voi, cei ce sunteți călători ca și noi. E un colț de Rai, undeva în Moldova. Mai exact, în comuna Secuieni, sat Tisa Silvestri din județul Bacău.
Noi am ajuns aici la ceas de seară, să fi fost spre ora 20. După ce trecuserăm prin ploi și vânt, cu cât ne apropiam mai mult de mănăstirea din Tisa Silvestri, cu atât drumul se lumina mai adânc.
A fost acolo un ceva care ne-a ajutat să nu abandonăm vizitarea mănăstirii.
Când am ajuns acolo, totul mirosea a ploaie și curat, iar mănăstirea ne-a amuțit prin frumusețea ei. Ai să vezi dacă ajungi aici.
Noi când ne amintim de Mănăstirea de la Tisa Silvestri avem doar un cuvint în cap: „superlativ”
Până să intrăm în biserica de un alb covârșitor, ne-am plimbat pașii prin împrejurimi. Am fost prin multe locuri sfinte, însă aleile de aici sunt într-un mare fel.
Nu sunt doar frumos amenajate, cu flori, brazi argintii și un gazon impecabil, ci și destul de generoase. Am avut timp, plimbându-ne agale și în tihnă, căci numai noi eram pe acolo, să ne adunăm gândurile.
Odate adunate, am pășit în biserica mare. Nu știm să fi văzut o biserică mai frumoasă decât asta în Moldova. Pictura ei e vie. Am avut senzația că stăm de vorbă cu sfinții iar Sf Filoteia, îmbrăcată în costum popular, îți duce sufletul în lumea bunicilor.
A fost atâta liniște aici, încât noi sigur vom reveni.
Cam așa arată, prin ochii noștri, o fărâmă din Mănăstirea din Tisa Silvestri.
Dacă îți plac articolele noastre și vrei să fii la curent cu toate noutățile, poți da like paginii noastre de facebook sau să ne urmărești pe Instagram.
Pe curând!
