Dacă ți se întâmplă să mai stai de vorbă cu tine din când în când, să știi că e în regulă. Chiar nu ești deloc nebun!
Într-o lume în care mulți vorbesc între ei, dar de fapt nu se aud, e chiar indicat să mai vorbești cu tine însuți, ca să nu mai auzi zgomotul lor.
Oamenii turuie zilnic. Uneori aruncă vorbele, alteori le așază cu blândețe. Și ei știu asta. Ceea ce unii dintre ei nu știu sau se fac că nu știu, este că gesturile lor sunt cu bătaie lungă și lasă urme. Urme în suflete. Și astea sunt cele care vorbesc nu doar despre sufletul tău sau al meu, ci mai ales despre al lor.
În agitația zilnică, de acasă până la serviciu și înapoi, te întâlnești cu Oameni și oameni. Asta-i fain și uneori nu prea. Nu ai cum să găsești în calea ta, printre ei, doar petale de trandafiri. Ai da în diabet de atâtea dulcegării! Dar să tot șchiopătezi din pricina spinilor pe care unii îi aruncă odată cu vorbele și faptele lor, parcă nu-i treaba bună.
Și te întrebi: cât mai pot unii să ofere iar alții să mai ducă?
Poate găsești răspunsul rapid sau poate încă-l mai cauți. Da, încă-l mai cauți pentru că tu încă mai crezi în povești. Și poate nu-i rău! Dar și asta se întâmplă numai până când ai să simți un gust amar în bolta palatină. Ăsta-i semn că ești prea plin de toți și toate. Și ce-ți rămâne, e să treci la fapte!
Amintește-ți că Noe a încărcat Arca doar cu animale. Ăsta e un gest cu bătaie lungă. Pricepe-l odată și nu te mai tot minuna de oameni. Învață doar să-i deosebești pe Unii de Alții. Este lesne, dacă rememorezi gesturi și întâmplări.
Îți sună cunoscute fazele în care:
- treci cu vederea peste gesturi perfide în care protagoniștii se comportă ca și când ar fi niște biete ființe nevinovate!
- acorzi încredere, nu pentru că nu te-ai fi fript destul, ci pentru că tu încă mai speri că atitudinea ta va fi într-un final și a lor!
Și dacă aceste situații le-ai trăit măcar o dată-n viață, înseamnă că ai nasul bun ca să miroși oamenii și minte să pricepi gesturile lor. Da! Gesturile! Aceste mici scrijelituri în inima ta. Unele sunt scrise caligrafic, de ți-e mai mare dragul să le păstrezi în inimă, altele sunt adevărate cicatrici pe care nimic nu la va obloji vreodată. Poate doar pământul.
Dar gesturile rămân gesturi, așa că merită toată atenția, mai ales cele cu bătaie lungă.
Dacă îți plac articolele noastre și vrei să fii la curent cu toate noutățile, poți da like paginii noastre de facebook sau să ne urmărești pe Instagram.
Pe curând!
