De ziua mea, îți dăruiesc o poveste. O poveste adevărată. Și nu începe cu a fost odată, slavă Domnului! Începe cu „Mulțumesc, iubită mamă!”
Cred că a trăit mai bine de jumătate din viață. Știu, nu contează numărul anilor, ci viața din ei. Și cu toate astea, nu poate ignora numărul care îi va fi pe buze și în inimă anul ăsta, 45.
45 ani înseamnă 540 de luni, 16.425 de zile, dar și 1.419.120.000 de secunde. Toate numerele astea sunt codul unor trăiri și fapte scrise și nescrise, pe care Dumnezeu i le va povesti într-o zi.
Dar până vine această zi…
S-a născut și a crescut câțiva anișori aproape de Parcul Ghika, un loc cu multă istorie. Cred că de asta iubește, chiar și azi, atât de mult trecutul.
Tot în parcul ăsta a făcut primii pași. De aici, i se trage bucuria de a hoinări prin lume.
Și când a învățat bine a merge, toți îi așteptau și vorbele. Dar se încăpățâna să le spună. Abia la 4 ani s-a decis să vorbească. Și de atunci, lumea ei și-a definit conturul.
Vorbea enervant de mult, iar cuvintelor le găsea mereu câte un cântec. Așa îi povestea mama ei.
Tot mama îi povestea că au iubit-o tare mult toți. Mai ales tătuca și mămuca. De la tătuca luase pofta de dulce, căci el mereu îi aducea bomboane. Nici mămuca nu trecuse pe lângă sufletul ei de copil fără să-i lase ceva. Buna orânduială! Da, de la ea o are! Și ea recunoaște asta.
Și după ce bunicii și-au luat mâinile de pe ea, mama a cuprins-o și mai strâns. Mai strâns ca niciodată, și pentru totdeauna!
Mama e mamă! Însă întotdeauna, mama fiecăruia dintre noi este cea mai bună din lume. Știi și tu cum e!
De la mama ei a învățat să scrie altfel decât o făceau ceilalți copii. Nu pentru că mama era prea mândră, ci pentru că încerca mereu să-i oblojească degetul schilodit într-un toc de ușă. Un toc de ușă și un frate mai mic rămân martorii unui altfel de deget. Un altfel de deget e și la 45 de ani. Un altfel de deget pentru totdeauna.
Și a învățat să scrie. Și a scris urât. Toți îi spuneau că scrie ca un băiat. Într-o zi, subit, totul s-a transformat. Nici ea nu știe cum! Azi scrie frumos! Atât de frumos, zic unii!
Și a învățat și a citi! A citit pentru prima oară împreună cu mama. Apoi a prins drag de cuvinte și-i cerea mamei, mereu, seara, să-i citească povești.
Și mama i-a citit, în pătucul în care dormea sau în cel improvizat la geam, din scaune. Poveștile spuse la geam, când afară ningea, îi plăceau cel mai mult. Poate nu întâmplător. Ea e născută iarnă, cu 10 zile înainte de Ajunul Crăciunului.
Și cel mai frumos lucru care încă se mai întămplă, e că mama încă-i mai spune povești. Povești adevărate.
Și pe lângă cuvintele citite, s-au îmbulzit și cele cântate. Și a cântat. A cântat bine. Premiile îi spun asta și azi, la 45 de ani. Și tot azi , la 45 de ani, știe de la cine a luat harul de a cânta. Tata, tata a fost rapsodul care cânta numai pentru el. Dar asta nu a fost îndeajuns să-i schimbe drumul vieții.
A ales să asculte vocea mamei. Vocea care o îndemna să-și ascundă nasul în cărți și când n-o avea ce face, să și cânte.
Și așa a și făcut. A citit. Și mai citește și azi, căci a ales să trăiască printre cărți.
Și printre cărți a trăit cu vârf și îndesat. De toate! Atât cât poate trăi un om în 45 de ani. Și abia acum știe a trăi încet, frumos și bine.
Și azi, când privește în lumina celor 45 de lumânări, știe că tot ce are mai bun, e de la mama. De la mama ei. Iar de ce nu e demn să-și amintească, știe că a fost scris să se întâmple, ca să învețe ceva din asta.
Dar cele bune să se-adune, cele rele să se spele, spunea mămuca. Și ea spune la fel azi. Azi, într-o poveste pe care a scris-o pentru mama ei. Nu pentru că mama nu ar ști toate astea, ci pentru că mamei îi plac poveștile, ca și ei, de altfel. Mai ales poveștile adevărate.
De ziua ei, vrea altceva. Vrea să dăruiască în loc să primească, căci pentru ea, de ceva vreme, a dărui înseamnă mai mult decât a primi.
Și știe că acest 45 va fi un ALTCEVA. Un altceva cum nicicând nu a mai fost.
Vine o vreme când înțelegi că trebuie să trăiești altfel. Și atunci totul se schimbă!
Te pregătești altfel pentru fiecare zi pe care ți-o dăruiește destinul!
Prețuiești mai mult clipa și oamenii care sunt Oameni!
Și mai ales, ai mai multă grijă de tine și sufletul tău.
Fiecare lumânare adăugată în tort înseamnă o poveste. O poveste adevărată.
Mulțumesc, iubită mamă!
Dacă îți plac articolele noastre și vrei să fii la curent cu toate noutățile, poți da like paginii noastre de facebook sau să ne urmărești pe Instagram.
Pe curând!
