Avem cu noi în suflet, oriunde am merge, cei 7 ani de acasă. Avem destulă carte încât să știm că suntem unici fiecare în parte. Avem și destulă experiență de viață, din care am învățat că vorbele pe care le dăm, nu le mai putem lua înapoi, oricât de mult am vrea. Cu toate astea, tot o dăm în bară și mai ales prin cuvinte și din cauza lor.
Uităm că la începuturi a fost cuvântul și că de la el au pornit toate. Și mai uităm că tot la fel de sfânt e și azi cuvântul, ca și atunci când totul se năștea din nimic.
Din nimic se naște și astăzi, și nu o dată, câte un gol imens între oameni de tot felul. Da, pentru că așa numesc unii cuvintele, NIMIC.
Ei, din acest NIMIC, în care se găsesc totuși pitite cuvinte spuse prea lesne, sau prea apăsat, se casc hăuri, hăuri în care sufletul omului se încăpățânează să le uite. Și nu pentru că ar fi prea orgolios, nu, ci pentru că e prea rănit!
Trupul poate fi rănit cu o unealtă. Atunci îl atingem cu grijă, îl bandajăm și în timp se vindecă. Mintea poate fi rănită cu un gând. Atunci ne luăm la ceartă cu el și-l îndepărtăm. Dar când vine vorba de suflet, acest ceva despre care se zice că locuiește în inimă, e mai greu decât cu suratele sale, trupul și mintea.
Sufletul nu se lasă atins cu una cu două. El știe că e TOTUL într-un om. Știe cât e de prețios și vulnerabil totodată. De aceea, cu sufletul omului e bine să nu te pui rău. Dacă-ți trece prin minte un astfel de gând, mai bine ia-ți degrabă cuvintele sub limbă și vezi-ți de drum. Lasă-ți faptele și vorbele să se răcorească dacă-s încinse, e mai sănătos pentru toată lumea!
E drept că furia te poate răcori și ea la fel de bine, dar de cele mai multe ori ea vine la pachet cu vorbe care alunecă prea ușor. Că alunecă n-ar fi grav, căci vorbele care construiesc argumente sănătoase sunt binevenite, însă la furie, vorbele devin gloanțe. Și nu-s oarbe, ci letale. Ei, aici e problema!
De ce o dăm în bară uneori doar prin cuvinte?
Simplu! Credem că se uită cuvintele, că doar le-am spus la nervi și nu erau chiar adevărate. Pe naiba! 99% dintre ele spun chiar adevărul pe care-l gândește cel care-l rostește! Nu-i grav! Dacă e adevăr, să fie spus, nimic nu-i mai nobil decât adevărul! Ce-i însă extrem de important în acest adevăr, e modul cum e spus! Tonul! Minunatul ton care face muzica!
Așadar, nu doar cuvintele pot răni, ci și muzica lor! Muzica înalță sau prăbușește! Depinde de noi ce partitură alegem să interpretăm.
Viața ne zice că vorba dulce mult aduce. Atunci, poate n-ar fi rău ca prima opțiune atunci când adresăm cuvinte cuiva, să fie un ton așezat. Apoi pe acest fundal să găsim vorbe blânde și nu aspre. Să le gândim de 10 ori înainte de a le spune, căci nu rapiditatea cu care le spunem contează, ci modul în care o facem. E greu, vei spune! Da! Așa e! Nimeni nu a zis că relațiile sănătoase dintre oameni se întrețin ușor, când fiecare este atât de diferit de celălalt. Dar tot viața ne demonstrează că o vorbă bună poate salva sufletele.
Și ce-i mai bun pe lumea asta dacă nu liniștea sufletului într-o armonie cu semenii?!
Să ai vorbe bune la tine, mereu și nu câteodată! Cât despre muzica lor alege-o să fie ca cea din playlistul tău preferat pe care-l asculți în drum spre job sau la tine acasă, cu boxele date la maxim!
Dacă îți plac articolele noastre, poți să ne urmărești pe Facebook, Youtube, Instagram, sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând!
