Știi cărțile alea despre care nu prea se vorbește și zac parcă undeva într-un tărâm al uitării? Nu, nu le știi! De aceea încă nu ai ajuns la ele ca să le atingi, să le răsfoiești și să le descoperi dulceața atât de rar degustată. Eu ador aceste cărți, de aceea obișnuiesc uneori să mă pierd printre rafturile de bibliotecă și să extrag din ele cărți aproape neatinse.
Acestea se pot deosebi ușor de celelalte. Sunt ca și noi! Hârtia de pe cotorul cărții este perfectă. Acesta e primul indiciu că drăguța de ea nu a avut parte de prea multe întâlniri cu vreun pofticios de lectură. Și dacă îi aparține și literaturii graiului nostru, atunci povestea cărții devine și mai de înțeles.
Nu foarte mulți dintre noi ne apropiem de scriitorii români. La școală, am fost forțați de o programă școlară înțepenită de timpuri, să citim nu tocmai ce rezona cu sufeltul nostru de adolescent. Mai târziu, parcă dezgustați de această literatură obligatorie, ne-am îndreptat spre altele, spre acelea pe care le-am vrut noi și nu alții.
Și într-un târziu, unii dintre noi ne-am regăsit pe același drum de început, adică acasă, în locul în care literatura graiului nostru ne recheamă, dar de această data mai blând și mai duios.
Dacă te regăsești în ce citești acum, atunci îți spun bine ai revenit acasă! Și azi, acasă înseamnă Ghetele fericirii de Gabriela Melinescu.
De ce am ales să-ți vorbesc despre această carte? Pentru că este una dintre multele cărți ale literaturii române care nu se citește pe cât ar merita. Mă bucur enorm că am descoperit-o și că am început lectura ei, chiar cu nuvela care dă și titlul cărții.
Dacă urmărești ce scriu pe blog, atunci îmi știi obiceiul atunci când vorbesc despre cărți. Nu dezvălui subiectul cărții decât într-un mod vag pentru că nu vreau să-ți fur bucuria lecturii proprii. Vreau doar să te provoc la lectură și la a descoperi cu sufletul tău fiecare poveste. Doar așa poveștile devin nemuritoare, când fiecare dintre noi oferă câte un pic din viața lui pentru viața lor. Iar Ghetele fericirii de Gabriela Melinescu merită din plin timpul tău. De ce? Păi pentru că subiectul este unul foarte sensibil și atinge sufletul.
Și cât de fain se simte omul când sufletul îi este mângâiat! Și nu doar asta, dar și sufletul prinde conturul despre care omenirea tot vorbește dezamăgită de faptul că nu-l poate atinge.
Cu Ghetele fericirii autoarea Gabriela Melinescu reușește să atingă sufletul și să ne facă să-l simțim. Cum? Printr-o poveste scrisă în doar 24 de pagini. N-am avut răbdare să scriu despre carte la finalul lecturii ei. Mi-a plăcut prea mult!
Nuvela Ghetele fericirii m-a impresionat în mod deosebit. Ea este a 8-a din cele 9 câte are cartea, și cred că va rămâne preferata mea. M-am îndrăgostit de Rudi, Tua, Natanael și de niște ghete de care îmi voi aminti mereu.
Rudi este un bătrânel evreu, sărac, haios, pontos și îndrăgostit de cărți, obiecte vechi și Tua. Tua este o tânără fată săracă, Natanael este surpriza cărții pe care nu ți-o dezvălui și ghetele sunt cele care te poartă prin povestea de care te vei îndrăgosti și tu la final.
Chiar nu vreau să-ți dau indicii. E prea frumoasă nuvela. Îți zic doar atât: O VEI CITI PE NERĂSUFLATE!
Nuvela spune o poveste despre iubire, viață și moarte, credință și speranță, înțelesuri și neînțelesuri, și mai ales despre lucruri și întâmplări banale care dau sens vieții. Nu doar povestea este frumoasă, ci și stilul literar al autoarei Gabriela Melinescu. Scrie tare frumos! Scrisul ei îți învăluie trupul cu o catifea de cuvinte și în acelați timp îți hrănește sufletul cu idei care-ți pătrund adânc în viscere. Și despre ce este bucuria lecturii dacă nu despre a simți cum cuvintele dau sens vieții?
Pentru o zi frumoasă și relaxantă, citește nuvela Ghetele fericirii de Gabriela Melinescu. Citind-o vei lua o gură de aer proaspăt, vei vedea care e treaba cu Regele Universului, vei înțelege de ce e bine să ai în buzunare caramele, de ce nimic pe lumea asta nu este întâmplător, de ce îndrăgosteala poate salva lumea, și, mai ales, de ce începutul vieții se află la sfârșit.
Atât de dragă mi-a fost această nuvelă, încât am porniri de a-ți scrie toată nuvela aici, dar nu, îți voi lăsa doar un citat pentru a observa stilul literar al autoareai: simplu și profund totodată:
„ Suntem cu toții copiii lui Dumnezeu, spunea rabinul cu blândețe. Dumnezeu înțelege fiecare gând pe care îl avem înainte de a fi pus în cuvinte – chiar dacă sunetele nu sunt clare, vorbirea nu e legată și pronunția e greșită. Important e întotdeauna sentimentul cu care ne îndreptăm spre Dumnezeu și nu cuvintele care sunt limitate, aparținând lumii. Dumnezeu privește numai în interior.
Și gata, te invit să descoperi singur această minunată nuvelă încălțată cu ghetele fericirii.
Dacă îți plac articolele noastre, poți să ne urmărești pe Facebook, Youtube, Instagram, sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Pe curând!
