Băi, ești prost?! Băi, ești nebun?!

Băi, ești prost?! Băi, ești nebun?!

Cum bine știți, această perioadă e aceea în care stai izolat. Simplu și la obiect!

Stăm bine cu teoria și cu programul zilnic pe care ni-l umplem cu diverse chestiuțe, numai să nu o luăm razna.

Deunăzi, după vreo câteva bune de neieșit din casă, primesc o veste faină: o firmă de curierat a reușit în sfârșit să ajungă și pe strada mea cu livrarea mult așteptată, un puzzle de vreo 1000 de piese, numai bun pentru diversificarea timpului petrecut acasă sau a trezirii minții adormite.

Toate bune și frumoase!

Mă blindez cu masca cea de toate zilele, mă înarmez cu hârtiile valoroase și mă îndrept, toată, un zâmbet și-o floare către nenea curier.

La ieșirea din bloc, mă aștepta un covor bine amețit cu dezinfectant care instantaneu m-a ridicat direct la cer. Perfect!

Toate sunt în grafic, când, dintr-odată, cu pasul pe care îl fac în afara scării de bloc, pătrund într-o altă lume: soare, căldură, miros de primăvară și io ca un arici-pogonici care abia pășeam pe trotuar.

Măi, zici că mergeam pe sârmă, ca o balerină înceapătoare. Lentila de ochelari nu apucase a se înnegri, când mă și lovesc cu privirea de eroul pe care îl așteptam de dinainte de sărbătoarea pascală.

Mascat ca și mine, dar el pe fond negru, îmi înmânează coletul cu mâinile sale și ele mascate în același ton cu accesoriul feței.

Atâta s-a fâstâcit și atât m-am fâstâcit în a păstra distanța unul de altul, încât Dumnezeu s-a îndurat de noi și a pus capăt momentului prin bucuria mea fără margini de a lua odată coletul și a fugi în casă să-l desfac, dar și de dorința lui aprigă de a mai scăpa de un pericol, vreun posibil asimptomatic.

Credeam că aici s-a terminat totul. Nuuu!

Intrată în scara blocului, m-am întâlnit iar cu amețitul de covor care mi-a pupat tălpile încălțămintei. De data asta nu am mai fost balerină ci o bună patinatoare. Am ajuns într-un final în culcușul cel de toate zilele și exact cum bănuiți, a început și aici un alt episod interesant: dezinfectarea mea și a coletului.

Într-un final, năucită, mă așez pe canapea și îmi spun chiar așa: Băi, ești prost?! Băi, ești nebun?! Teoria ca teoria, dar practica ne omoară, și e abia începutul unei alte vieți. Dar voi, rămâneți așa cum vă știu eu, dragi prieteni, căci sunteți faini!

Dacă îți plac articolele noastre, poți da like paginii de facebook  sau să te abonezi la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Pe curând, dragi prieteni!

 

doicalatori

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *