„Nicomahos” de Mircea Berindei

„Nicomahos” de Mircea Berindei

Mult timp am fost atrasă mai degrabă de literatura universală decât de cea a graiului nostru românesc. Habar nu am de ce sau ba da, știu de ce: pentru că am fost obligată la școală să citesc ce nu îmi place, că na, asta era programa școlară. Nici acum nu cred că e altfel. Nimic nu s-a schimbat, poate doar alte programe școlare însă aceleași obligații literare. Partea bună din toată povestea cu cititul, obligatoriu sau nu, e că dacă ești născut cu microbul lecturii în sânge, nimic nu te împiedică să citești ce vrei tu. Așa a fost și în cazul meu. Mereu am citit ce am vrut. Am citit mereu cărți cu care am rezonat și din care am putut să-mi hrănesc mintea și sufletul. Nu am citit literatură română cât ar fi trebuit și nici câtă aș fi vrut. Cu toate astea, există câteva  titluri care mi-au rămas întipărite în minte și suflet. Unul dintre ele este „Nicomahos” de Mircea Berindei. Nu este cartea pe care s-o citești dintr-o răsuflare nu pentru că nu ai putea ci doar pentru că e scrisă atât de bine încât vei vrea să simți fiecare propoziie, fiecare paragraf. Cartea este un dialog despre fericire și înțelepciune și cuprinde povestea aventurilor intelectuale ale unui tânăr însetat de adevăr care are pasiunea cunoașterii și totodată o adâncă nevoie de perfecțiune morală. Cu fiecare pagină citită vei pătrunde în universul moral al omului, deloc anost. Cu mare finețe, autorul prezintă o încrengătură de situații pline de miez din care tu cititorule nu ieși decât cu multe învățăminte. Va fi o plăcere lectura acestei cărți, așa că ți-o recomand din tot sufletul. Nu e doar literatură română ci una cu un conținut moral. A, și dacă tu ești un pasionat al literaturii române, te rog, oferă-mi niște titluri mari pe care să le citesc dintr-o răsuflare căci am poftă de literatură română mai mult ca oricând. Pe curând, dragi prieteni!

doicalatori

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *